Decizia CCR nr. 24/2026Punctul 13

13. Curtea reamintește jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 514 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 aprilie 2025, paragrafele 14, 16 și 17), reținând cu titlu prealabil că excepția de neconstituționalitate ridică o problemă de admisibilitate referitoare la limitele de competență a Curții Constituționale. Dispozițiile art. 61, art. 126 alin. (1) , art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență a instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând modifica sau completa textul criticat și nici de a-l interpreta sau aplica în cauza a quo (a se vedea în acest sens Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19). Astfel, soluționarea aspectului relevat de autoare referitor la momentul care ar trebui luat în considerare drept începutul curgerii termenului de perimare a executării silite, în cazul intervenirii suspendării executării, nu ține de competența instanței de control constituțional, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competența Parlamentului. Așadar, având în vedere art. 61 din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (2) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. ...