Decizia CCR nr. 569/2012Paragraful 27

Cât priveşte dispoziţiile art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat constituţionalitatea acestora în raport cu critici similare, statuând că acestea nu încalcă prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, prin Decizia nr. 495 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, criticate împreună cu alte texte din acelaşi act normativ, reţinând că pe tot parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate să îşi exercite fără nicio restricţie dreptul la apărare. Totodată, instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.