Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 24

24. Potrivit art. 9 din Convenție și jurisprudenței în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea conștiinței cuprinde dreptul de a avea o convingere, dreptul de a o manifesta, în mod individual și în particular, și dreptul de a o practica în societate împreună cu alții și în public. Acest drept nu este unul absolut, însă limitările prevăzute la alin. (2) al art. 9 se referă numai la dreptul de a manifesta o religie sau convingere, nu și la dreptul de a avea una. Ingerințele asupra libertății de religie sunt permise în condiții extrem de stricte, numai dacă măsurile astfel luate sunt necesare și trebuie să răspundă unor nevoi sociale imperioase, nefiind acceptată invocarea altor termeni de tipul „util“ sau „oportun“ (Hotărârea din 15 ianuarie 2013, pronunțată în Cauza Eweida și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 80, Hotărârea din 12 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Ivanova împotriva Bulgariei, paragraful 79, Hotărârea din 14 iunie 2006, pronunțată în Cauza Svyato-Mykhaylivska Parafiya împotriva Ucrainei, paragraful 116). De asemenea, art. 9 paragraful 1 din Convenție garantează că religia poate fi practicată în orice formă, iar manifestarea acesteia în public sau în particular nu poate fi considerată ca excluzându-se reciproc sau ca lăsând autorităților publice posibilitatea de a alege (Decizia Comisiei din 5 noiembrie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Regatului Unit). ...