Decizia CCR nr. 153/2026Punctul 62

62. Se consideră că voința legiuitorului, izvorâtă din complexitatea circumstanțială a momentului, urmărește angajamentele asumate de România privind respectarea principiului contributivității la stabilirea pensiei, păstrând, în același timp, în cazul pensiilor magistraților și ale personalului asimilat acestora, o componentă care nu este bazată pe contributivitate, în considerarea interdicțiilor și îngrădirii exercitării anumitor drepturi fundamentale, pe perioada întregii cariere. De facto, independența justiției, deși fundamentală, nu poate fi interpretată ca o imunitate absolută a magistraților la orice modificare legislativă care le-ar putea influența statutul material. Independența justiției vizează, în primul rând, garantarea imparțialității și a libertății de decizie a judecătorilor în exercitarea actului de justiție, fără presiuni externe sau interne. Garanțiile financiare sunt o componentă a acestei independențe, dar nu pot fi absolutizate în detrimentul altor principii constituționale, cum ar fi echitatea socială și sustenabilitatea financiară a sistemului public. ...