Decizia CCR nr. 750/2012Paragraful 40

2. Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reţinute. Curtea a mai examinat susţineri similare, potrivit cărora introducerea în Codul fiscal a titlului IX^1 - Infracţiuni prin Legea nr. 494/2004 şi dobândirea cu această ocazie a caracterului de lege organică fac necesară modificarea sa cu cvorumul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Constituţie pentru legile organice. Prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constituţională, respingând sesizarea de neconstituţionalitate, a statuat că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate legii organice de art. 73 alin. (3) din Constituţie. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice.