Decizia CCR nr. 562/2026Paragraful 7

În dezacord cu soluția adoptată, cu majoritate de voturi, de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate referitoare la sintagma „în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior“ din cuprinsul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, formulăm prezenta opinie separată, considerând că excepția trebuia să fie admisă întrucât:

• Curtea Constituțională nu poate renunța la rolul de garant al supremației Constituției, pe care i-l conferă art. 142 din Legea fundamentală, întrucât competența de a interpreta Constituția îi revine în exclusivitate;

• În situația particulară din prezenta cauză, interpretarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 echivalează cu interpretarea art. 143 din Constituție, iar abdicarea Curții Constituționale de la atribuția proprie de interpretare a Legii fundamentale face posibile orice alte interpretări, inclusiv contra constitutionem, ceea ce - în sine - constituie un precedent grav;

• În prezenta cauză, în absența exercitării competenței sale exclusive de către Curtea Constituțională, interpretarea aflată în discuție poate conferi un sens nou, restrictiv, art. 143 din Constituție, ceea ce echivalează cu o revizuire implicită a Constituției realizată cu eludarea exigențelor sale referitoare la revizuire.