Decizia CCR nr. 970/2012Paragraful 33

Totodată, în prezentul dosar, autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea actului normativ criticat raportat atât la dispoziţiile art. 1 alin. (3) , art. 15, 22, 30, 54, 55 şi 57 din Constituţie, cât şi la prevederile art. 7, 8, 9, 10, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.