Decizia CCR nr. 413/2013Paragraful 90

Analizând raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, comisie care a formulat amendamentul cuprins în art. I pct. 27 al legii supuse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că aceasta a reţinut expres ca argument al completării dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 500/2002, cu alin. (2^1), faptul că "amendamentele trebuie să facă referire doar la Legea bugetului", excluzând per a contrario amendamentele care ar avea un obiect diferit. Astfel, sintagma din textul de lege "numai amendamentele prin care se propun modificări sau completări la" circumscrie aria dezbaterii parlamentare la amendamentele privind legea supusă aprobării. Din această perspectivă, reglementarea apare ca redundantă şi, deci, inutilă, deoarece ar fi absurd să imaginăm situaţia în care amendamentele formulate de membrii Parlamentului ar viza o altă lege, care nu se află la avizare în faţa comisiilor permanente competente (potrivit art. 59 şi 60 din Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului) sau pe ordinea de zi a şedinţei comune a celor două Camere [conform art. 64 alin. (3) şi art. 65 alin. (3) din acelaşi Regulament].