Decizia CCR nr. 443/2013Paragraful 65

Nu în ultimul rând, Curtea constată că, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, ce conferă Parlamentului atributul de unică autoritate legiuitoare a ţării, legiuitorul are dreptul ca, la instituirea regulilor de procedură, sub condiţia respectării normelor fundamentale, să adopte normele apreciate ca fiind cele mai potrivite şi eficiente, în funcţie de specificitatea fiecărei materii reglementate, de obiectivele sau scopul actului normativ respectiv etc. Or, stabilirea, la art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, a condiţiilor de validitate a actului administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă (sau prin intermediul mijloacelor informatice, în vechea redactare), precum şi a excepţiei de la regimul general al nulităţii actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 46 din aceasta, reprezintă tocmai materializarea voinţei legiuitorului în sensul adoptării unor norme speciale, adaptate domeniului reglementat - domeniul fiscal - şi adresate, mai exact, categoriei distincte a actelor administrative fiscale emise prin intermediul unui centru de imprimare masivă.