Decizia CCR nr. 474/2013Paragraful 30

Totodată, o decizie pronunţată de Curtea Constituţională, fie că este de admitere, fie că este de respingere a excepţiei, este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. Prin urmare, o decizie de admitere poate fi aplicabilă într-o cauză ce nu a fost definitiv soluţionată. Totodată, în situaţia în care partea interesată, dând dovadă de diligenţă pentru apărarea drepturilor sale, a invocat excepţia de neconstituţionalitate, decizia de admitere astfel pronunţată poate constitui temei de revizuire fundamentat pe dispoziţiile art. 408^2 din Codul de procedură penală, dacă soluţia pronunţată în faţa instanţei de drept comun s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Aşadar, Curtea constată că, în prezenta cauză, de la data expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, prin efectele sale, nu numai că nu profită autorului din prezenta cauză, dar nu profită nimănui, întrucât dispoziţiile legale mai favorabile avute în vedere, respectiv prevederile art. 74^1 din Codul penal, şi-au încetat efectele juridice.