Decizia CCR nr. 511/2013Paragraful 36

2.2. Doctrina din ţările mai sus menţionate consideră prescripţia o instituţie de drept procesual, indiferent unde este situată reglementarea ei - în codul penal sau în codul de procedură penală -, astfel încât prescripţia este supusă regulii aplicării imediate a legii noi, ce guvernează aplicarea în timp a normelor de procedură. Pentru fundamentarea acestei calificări a prescripţiei, se arată că atât inculpatul, cât şi condamnatul nu au un drept câştigat cu privire la timpul cât ar trebui să se sustragă, primul - de la judecată, iar cel de-al doilea - de la executarea pedepsei, pentru a fi exoneraţi de răspundere, respectiv de efectele acesteia. În plus, existenţa cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei, care nu depind, de regulă, de voinţa celui în cauză, confirmă faptul că autorul nu poate avea o aşteptare certă cu privire la durata de timp în care se prescrie răspunderea pentru fapta sa.