Decizia CCR nr. 162/2014Paragraful 36

Cu privire la pretinsa încălcare prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 a principiului egalităţii în drepturi, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a statuat, cu acel prilej, că textul legal criticat nu cuprinde norme contrare acestui principiu, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se regăseşte în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, acest text reflectă şi transpune, pe de o parte, dispoziţiile art. 52 din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, şi dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al blocării acestui drept. Curtea a mai arătat că statutul special al funcţionarilor publici, reglementat prin Legea nr. 188/1999, conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, ceea ce justifică un tratament juridic diferit în ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora, fără a se putea susţine, aşadar, încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.