Decizia CCR nr. 176/2014Paragraful 25

20. Diferenţierea nu se poate justifica nici pe considerentul că activitatea pe care o desfăşoară avocaţii este mai apropiată de cea pe care o desfăşoară judecătorii şi procurorii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte categorii de jurişti, printre cele mai sugestive exemple în acest sens fiind asistenţii judiciari (care participă alături de judecători în completele care soluţionează litigii de muncă), grefierii cu studii superioare juridice (care sunt auxiliari ai justiţiei, fiind îndeaproape implicaţi în partea procedurală a activităţii jurisdicţionale) ori magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (care au un statut foarte asemănător judecătorilor, condiţiile generale de numire a lor fiind cele prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror, iar dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea profesională continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor aplicându-se în mod corespunzător şi acestora).