Decizia CCR nr. 196/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 sunt neconstituţionale, întrucât, în practică, sintagma "indicii temeinice", din cuprinsul celor două articole criticate, este asimilată de către magistraţi sintagmei "probe temeinice", aspect ce le permite acestora să menţină măsura arestării preventive până la judecarea în fond a cauzelor. Se arată că reţinerea în locul indiciilor temeinice a existenţei unor probe temeinice este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie prevăzută la art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Se susţine că, în soluţionarea cauzelor, magistraţii fac trimitere la probe temeinice deoarece indiciile nu sunt clar definite în normele de procedură penală, ci sunt lăsate la libera apreciere a instanţelor, şi că reţinerea probelor temeinice în locul indiciilor temeinice permite trecerea directă la judecarea pe fond a cauzelor, făcând inutilă continuarea urmăririi penale şi echivalând şi cu o antepronunţare cu privire la vinovăţia persoanei urmărite. Se susţine, dintr-o altă perspectivă, încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, arătându-se, în acest sens, că, în practică, termenul unanim considerat rezonabil de soluţionare a cauzelor este mult depăşit, prin calificarea probelor temeinice drept indicii temeinice, fapt care amână judecarea în fond a cauzelor.