Decizia CCR nr. 209/2014Paragraful 39

28. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi ale art. 32 din Legea nr. 165/2013, invocate de autorii excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 662D/2013, Curtea constată că urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Aceasta deoarece pe de o parte, la dosar nu a fost depusă o motivare scrisă care să expliciteze pretinsa neconstituţionalitate a acestor texte, iar din cuprinsul încheierii de sesizare nu se poate deduce raportul lor de contrarietate faţă de prevederile art. 15, art. 16, art. 21 alin. (1) -(3) şi ale art. 53 din Constituţie, invocate. Pe de altă parte, Curtea reţine că aceste texte nu sunt incidente în cauza în care a fost ridicată excepţia, deci nu îndeplinesc cerinţa legăturii cu soluţionarea cauzei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectul lor de reglementare fiind modalitatea în care se realizează compensarea prin puncte după emiterea deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (art. 31), respectiv instituirea unui termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile (potrivit redactării de la momentul invocării excepţiei), în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege (art. 32).