Decizia CCR nr. 206/2014Paragraful 40

29. Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea unei acţiuni de chemare în judecată întemeiate pe Legea nr. 10/2001, prin care autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze pe fond notificarea adresată entităţii deţinătoare a imobilelor preluate abuziv, ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia de a o soluţiona în termenul legal, şi să dispună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989, imobile ce nu pot fi restituite în natură. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2012, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar la termenul de judecată la care instanţa legal învestită cu soluţionarea litigiului a sesizat, prin încheiere, Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească a pus în discuţie, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunilor în justiţie, având în vedere aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 33 şi ale art. 35 din noua lege în materia finalizării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - Legea nr. 165/2013. Ulterior acestui termen de judecată, instanţa judecătorească, în urma admiterii excepţiei prematurităţii invocate din oficiu, a respins acţiunea de chemare în judecată ca "devenită prematură".