Decizia CCR nr. 237/2014Paragraful 12

8. În continuare, se susţine că dispoziţiile art. 4, care permit aplicarea art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 litigiilor în curs la data intrării în vigoare a acestei legi, determină aplicarea retroactivă o noii reglementări, ceea ce contravine principiului tempus regit actum potrivit căruia actele şi faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Permiţând aplicarea retroactivă a dispoziţiilor criticate, se ajunge inclusiv la o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenţia asupra "pericolelor inerente în folosirea legislaţiei cu efect retroactiv care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislaţii este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câştigat". În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Kastelic împotriva Croaţiei, Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Satka şi alţii împotriva Greciei, Crişan împotriva României, Papageorgiu împotriva Greciei, Dimitrios Georgiadis împotriva Greciei, Arnolin şi alţii împotriva Franţei, Lilly împotriva Franţei. Intervenţia legislativă care permite aplicarea retroactivă a unor legi în procesele în care participă statul este o formă a inegalităţii de arme. În litigiile în care statul este implicat, faptul că, în cursul procesului, apare o noua lege care influenţează hotărâtor rezultatul procesului, în favoarea statului, rezultă din folosirea de către stat a unei prerogative suverane, pe care cealaltă parte nu o are la dispoziţie.