Decizia CCR nr. 332/2014Paragraful 33

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora, în cazul concedierilor colective, obligaţiile angajatorului cu privire la informare, consultare şi notificare nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice au fost introduse în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prin art. I pct. 37 din Legea nr. 40/2011. În expunerea de motive a Legii nr. 40/2011 se precizează că modificările propuse vizează "în principal flexibilizarea relaţiilor de muncă, dinamizarea pieţei muncii şi armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele Europene". Astfel, Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 225 din 12 august 1998, prevede la art. 1-4 dispoziţii similare cu cele cuprinse în art. 68-73 din Legea nr. 53/2003, referitoare la informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective. La art. 1 alin. (2) lit. b) , Directiva prevede următoarele: "Prezenta directivă nu se aplică în cazul: [...] (b) lucrătorilor din administraţia publică sau din instituţiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente);"