Decizia CCR nr. 347/2014Paragraful 16

12. O altă critică de neconstituţionalitate adusă art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 este raportată la prevederile art. 44, art. 47, art. 53 din Constituţia României, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 17 alin. 1 şi art. 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 17 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că dreptul la pensie stabilit definitiv este un drept câştigat, faţă de care statul nu mai poate dispune în mod liber, nemaiputându-l afecta ori limita în conţinutul şi exercitarea sa printr-un act normativ ulterior. Prin urmare, orice act normativ ulterior prin care se intervine asupra pensiei deja câştigate reprezintă o ingerinţă a statului în dreptul de proprietate sub forma unei exproprieri. În cazul Legii nr. 119/2010, această ingerinţă nu a fost justificată de existenţa condiţiilor care permit restrângerea exerciţiului drepturilor fundamentale, potrivit art. 53 din Constituţie. În sprijinul acestei critici de neconstituţionalitate invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunţate în cauzele Gaygusuz contra Austriei, Stec şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii, Arsenovici contra României şi Muller contra Austriei.