Decizia CCR nr. 440/2014Paragraful 20

16. Din perspectiva argumentelor anterior enunţate, se susţine că dispoziţiile art. 152 din Codul de procedură penală şi ale Legii nr. 82/2012 apar ca fiind neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 26 din Constituţie. În acest sens, se arată că Legea nr. 82/2012 incriminează doar accesarea intenţionată, alterarea sau transferul fără autorizare a datelor reţinute potrivit dispoziţiilor acestei legi, fără a oferi o protecţie eficientă a datelor faţă de riscurile de abuz sau de utilizări ilicite. Se mai observă că aceeaşi lege impune păstrarea datelor pentru o perioadă de 6 luni, fără a distinge între categorii de date, în funcţie de persoanele vizate sau de utilizarea lor eventuală în raport cu obiectivul urmărit şi că nu sunt prevăzute criterii obiective de stabilire a duratei păstrării, pentru limitarea acesteia la strictul necesar. Se mai susţine că, la fel ca şi Directiva 2006/24/CE, Legea nr. 82/2012 nu prevede obligaţia păstrării datelor pe teritoriul Uniunii Europene, nefiind pe deplin asigurat controlul respectării cerinţelor privind protecţia şi securitatea de către o autoritate independentă, aspect ce contravine Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, un astfel de control constituind un element esenţial al protecţiei persoanelor în raport cu administrarea datelor cu caracter personal.