Decizia CCR nr. 519/2014Paragraful 20

14. Totodată, prin Decizia nr. 170 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia, Curtea a statuat, în esenţă, că motivele şi condiţiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exerciţiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală ale acestui drept, circumscrise regimului constituţional al partidelor politice. În continuare, Curtea a reţinut că partidele politice au un important rol în transpunerea valorilor naţionale şi a democraţiei din concepte teoretice şi abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetăţenilor. Exprimarea voinţei politice a membrilor partidului şi punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocaţia guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaţilor pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu obţine numărul minim de voturi cerut de lege, activitatea pe care o desfăşoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menţionat. Asemenea organizaţii nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să îşi continue existenţa ca simple forme de asociere a cetăţenilor, cu condiţia ca înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor şi în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.