Decizia CCR nr. 524/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile capitolului VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" din Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care procedura executării silite a creanţelor fiscale datorate statului se poate face fără a se obţine, în prealabil, încuviinţarea executării silite de la instanţa de executare. În susţinerea criticii sale invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, în sensul eliminării obligaţiei executorului judecătoresc de a solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare. Astfel, arată că, "în cazul executării silite fiscale, nu există noţiunea de instanţă de executare şi, pe cale de consecinţă, nu se mai constituie un dosar privind executarea silită în cadrul acestei instanţe". Aşa fiind, "prin lipsa prevederii controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului fiscal competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silită, activitate care ar trebui să constituie exclusiv atributul instanţei de judecată."