Decizia CCR nr. 538/2014Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 sancţionează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată, în considerarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 18/1991 şi de Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vigoare la momentul sesizării instanţelor, obligându-i să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior şi anulându-le orice drept câştigat şi născut sub imperiul vechii legi. Astfel, se aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 vin în contradicţie şi cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, deoarece se creează o situaţie mai favorabilă pentru destinatarii Legii nr. 10/2001 cărora le este aplicabil termenul cel mai scurt de 12 luni, faţă de cei cărora le sunt aplicabile termenele de 24 şi 36 de luni.