Decizia CCR nr. 590/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal şi de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Codul penal. Referitor la dispoziţiile art. 5 din Codul penal, se arată că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Se subliniază faptul că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Codul penal, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, se arată că textul criticat reglementează aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile şi că acesta nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât cele două categorii de persoane condamnate invocate de autorul excepţiei se află în situaţii juridice diferite.