Decizia CCR nr. 678/2014Paragraful 11

7. Autoarea excepţiei susţine că "apare ca fiind contrară opiniilor Curţii Constituţionale a României (n.r. sunt invocate Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 şi Avizul consultativ nr. 1/2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu) disocierea textelor art. 84 din Constituţia României în sensul că prima frază (teza întâi) s-ar referi la o imunitate procedurală, iar fraza a doua (teza finală) s-ar referi la o imunitate de drept material, motivat de faptul că trimiterea este făcută doar la prevederile art. 72 alin. (1) din Constituţie, iar nu şi la alineatele următoare". Se mai arată că, în opinia Curţii Constituţionale, art. 84 alin. (2) din Constituţie reprezintă un tot unitar, fiind vorba de aceeaşi imunitate de drept material (funcţională) căreia art. 72 alin. (1) îi fixează condiţiile, adică limitele rezumate la opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Acesta este şi considerentul pentru care nu se face trimitere şi la alin. (2) şi (3) ale art. 72 care reprezintă cu adevărat aspecte ale imunităţii procedurale. În ceea ce priveşte imunitatea parlamentară ca "imunitate de procedură", aceasta este un mijloc de protecţie împotriva unor măsuri abuzive, determinate uneori de motive politice. Curtea a constatat că, în urma revizuirii Constituţiei, imunitatea parlamentară are un conţinut mai restrâns, aşa cum se deduce din art. 72 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi decât cu încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor (a se vedea Decizia nr. 270 din 10 martie 2008).