Decizia CCR nr. 61/2015Paragraful 21

17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (5) potrivit cărora "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice" şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare, care au caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 8 referitor la dreptul efectiv al oricărei persoane de a se adresa instanţelor judiciare naţionale, art. 10 teza întâi privind dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial şi art. 30 cu privire interdicţia oricărei demers menit să desfiinţeze drepturile sau libertăţile enunţate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil - din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.