Decizia CCR nr. 217/2015Paragraful 18

14. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) , se susţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, prevederile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar "în condiţiile legii". Or, atât Legea nr. 161/2003, cât şi Legea nr. 303/2004 au instituit anumite incompatibilităţi pe care legiuitorul, în mod justificat, lea considerat ca putând evita conflicte de interese şi care au ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. În plus, se observă că nu există similitudini între statutul de magistrat şi cel al celorlalte funcţii publice (deputat, senator, membrii Guvernului etc.), între ele existând deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor corespunzătoare acestor categorii de funcţii. Se susţine, prin urmare, că persoanele care deţin funcţiile anterior arătate se află în situaţii obiectiv diferite, ce justifică sau chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Mai mult, se opinează că stabilirea cazurilor de interdicţie criticate de autorii excepţiei constituie, în realitate, o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită funcţiile de magistrat, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese.