Decizia CCR nr. 254/2015Paragraful 7

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că noţiunile folosite de art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, printre care şi cele de "urmărire penală", "participanţi" şi "militari", au definiţii legale, noţiunile folosite de dispoziţiile de lege criticate fiind explicitate în Codul de procedură penală, în Codul penal şi în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Ca atare, nu se poate vorbi de lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, întrucât, dacă se apelează la definiţiile legale ale respectivelor noţiuni, se identifică cu uşurinţă sfera de aplicare a textelor de lege criticate. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia persoanele vizate, şi anume participanţii, nu se află în situaţii egale, unii fiind civili, iar alţii militari, consideră că, din perspectiva săvârşirii unei infracţiuni, toţi participanţii se află în aceeaşi situaţie, respectiv ei vor fi deferiţi justiţiei în cadrul unui proces penal căruia i se vor aplica regulile de procedură obişnuite. Există, desigur, şi perspective din care civilii şi militarii nu au un regim juridic identic, dar nu o atare perspectivă trebuie valorificată în cauza de faţă.