Decizia CCR nr. 248/2015Paragraful 28

23. Totodată, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, sunt neconstituţionale nu pentru că ar fi contrare principiului neretroactivităţii, ci a constatat caracterul arbitrar şi imprevizibil al normelor legale criticate care, datorită unei omisiuni legislative, au afectat, pentru o perioadă de 7 luni, stabilitatea raporturilor juridice guvernate de Legea nr. 165/2013, generând, totodată, discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situaţii juridice identice. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei de faţă, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 48 din Legea nr. 165/2013, nu introduc o nouă excepţie de la regimul restituirii în natură a unui imobil notificat în temeiul acestei legi, ci evidenţiază o soluţie legislativă preexistentă, astfel că nu pot fi primite criticile referitoare la lipsa de previzibilitate a textului legal criticat.