Decizia CCR nr. 232/2015Paragraful 21

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de judecată, autoare a excepţiei, solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul ca, în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, să fie exceptată de la aplicarea art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală acţiunea civilă alăturată celei penale, care, la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, se află în curs de judecată în primă instanţă ori în apel, dacă s-a depăşit momentul procedural al constituirii de parte civilă. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale raportat la art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.