Decizia CCR nr. 245/2015Paragraful 14

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie respinsă ca devenită inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte aceste din urmă dispoziţii, Guvernul arată că ele prevăd faptul că doar acele probe care au fost administrate în cursul urmăririi penale şi nu au fost contestate de către părţi urmează să nu mai fie readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi aceste probe sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor. De asemenea, art. 374 din Codul de procedură penală permite judecătorului să administreze din oficiu atât probele la care se referă art. 374 alin. (7) , precum şi orice alte probe pe care le apreciază a fi necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Revine judecătorului învestit cu soluţionarea dosarului cauzei să aprecieze, în concret şi de la caz la caz, care probe este necesar să fie administrate. De aceea, elemente de fapt, respectiv faptul că judecătorul unei cauze nu a dispus readministrarea, în faza cercetării judecătoreşti, a uneia sau a mai multora dintre probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi, nu pot conduce la concluzia ca dispoziţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală ar fi neconstituţionale, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil din Constituţie.