Decizia CCR nr. 260/2015Paragraful 29

26. În consecinţă, Curtea a constatat neconstituţionalitatea art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor referitor la majoritatea calificată de vot necesară adoptării unei hotărâri a Camerei Deputaţilor prin care se cerea urmărirea penală a unui membru al Guvernului care deţinea şi calitatea de deputat (Decizia nr. 989 din 1 octombrie 2008, precitată), neconstituţionalitatea art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului referitor la majoritatea absolută de vot necesară adoptării unei hotărâri a Senatului prin care se cerea urmărirea penală a unui membru al Guvernului care deţinea şi calitatea de senator (Decizia nr. 990 din 1 octombrie 2008, precitată) sau neconstituţionalitatea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, referitor la majoritatea absolută de vot necesară adoptării hotărârii Parlamentului, în şedinţa comună a celor două Camere, cu privire la punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului consultativ iniţiat de Preşedintele României (Decizia nr. 392 din 17 aprilie 2007, precitată).