Decizia CCR nr. 259/2015Paragraful 16

12. În consecinţă, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competenţelor Parlamentului, care, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, avea obligaţia constituţională de a respecta caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluţionarea cererilor de încuviinţare a reţinerilor şi arestării preventive a unui deputat faţă de un senator şi a condus la un blocaj instituţional prin imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie. Astfel, prin raportare la o majoritate - în esenţă neconstituţională - Parlamentul a blocat posibilitatea instanţelor de judecată/procurorului de a se pronunţa asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reţinerii în condiţiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecăţii, şi a fost încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi cel al obligativităţii unui comportament loial al autorităţilor publice faţă de Constituţie.