Decizia CCR nr. 388/2015Paragraful 17

14. Or, Curtea observă că în prezenta cauză fiind vorba despre o procedură execuţională, procedură care se desfăşoară în condiţiile legii, persoana îndreptăţită la realizarea efectivă a dreptului său recunoscut prin lege, şi care apelează la o astfel de procedură, nu poate fi prezumată de rea-credinţă. Totodată, persoana care dobândeşte bunul valorificat prin vânzarea la licitaţie publică (adjudecatarul) are convingerea că a participat la o procedură legală, derulată cu respectarea strictă a normelor privind executarea silită, mediată de un executor judecătoresc. Aşadar, Curtea reţine că actul de adjudecare este un act de autoritate publică, întocmit de executorul judecătoresc cu respectarea normelor şi formalităţilor legale, fiind diferit de actul juridic civil caracterizat prin manifestarea de voinţă a subiectelor de drept făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, unde buna-credinţă este esenţială pentru valabilitatea actului juridic. Cu alte cuvinte, în cadrul procedurii execuţionale se pune problema legalităţii actelor procesuale de executare şi nu problema bunei- sau relei-credinţe a participanţilor la o asemenea procedură.