Decizia CCR nr. 410/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) , art. 16 alin. (1) şi (2) , art. 47 alin. (1) şi art. 52 din Constituţie, deoarece prin acest act normativ sunt nesocotite prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care, conform art. 193 alin. (2) din aceasta, au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 şi potrivit cărora "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent." Aceste dispoziţii legale au fost modificate prin art. I pct. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată, având, în prezent, următorul cuprins: "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat." Astfel, Guvernul a intervenit printr-o ordonanţă de urgenţă asupra unei legi organice, a amânat pentru încă un an majorarea punctului de pensie cu 50 % din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut şi, în plus, a nesocotit alin. (5) şi (6) ale art. 102 din aceeaşi lege, care prin aplicare anuală ar fi trebuit să rezulte o anumită proporţie a punctului de pensie în anul 2030. Mai susţine autorul excepţiei că majorarea pensiilor prin aplicarea aceluiaşi procent avantajează pe cei cu pensii mari, în timp ce creşterea cu o sumă fixă ar fi mai avantajoasă pentru cei cu pensii mici şi binevenită pentru cei cu pensii mari. Astfel, deşi indexarea pensiilor se raportează la acelaşi procent de creştere a inflaţiei, creşterea în concret a pensiilor diferă, ceea ce înseamnă inechitate, "din moment ce preţurile au crescut la fel pentru toţi".