Decizia CCR nr. 433/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precizând că textul de lege criticat este lipsit de precizie şi previzibilitate, golind de conţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, care prevede că, pentru persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Susţine că art. 16 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă conduce la abuzul judecătorilor în situaţia în care aceştia refuză scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pe considerentul că sunt infime. Arată că, în cazul în care justiţiabilul are mai multe procese, apare ca o formă de discriminare între justiţiabili având aceeaşi situaţie materială, întrucât unii judecători vor admite cererea de ajutor public judiciar, iar alţii o vor respinge, în mod arbitrar, motivat de cuantumul infim al acesteia. De asemenea consideră că textul de lege criticat determină judecătorul să se antepronunţe, întrucât în cazul în care acesta a apreciat că justiţiabilul a introdus o cerere abuzivă, pe tot parcursul procesului va avea aceeaşi impresie. Invocă şi hotărârile din 20 mai 2008 şi 18 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Santo Pinto împotriva Portugaliei şi Unedict împotriva Franţei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o lege trebuie să fie precisă şi previzibilă, să nu introducă paralelisme şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile fundamentale ale omului. Depune la dosar note scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi adeverinţe de venit pentru anii 2014 şi 2015 eliberate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.