Decizia CCR nr. 482/2015Paragraful 12

9. În sensul celor de mai sus, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că Legea nr. 33/1994 - în cuprinsul căreia se regăseşte norma la care se trimite - prevede o procedură de expropriere diferită faţă de cea specială reglementată de Legea nr. 255/2010. Astfel, potrivit Legii nr. 33/1994, instanţa judecătorească este sesizată în mod direct cu cererea de expropriere, fiind învestită să se pronunţe cu privire la pretenţia de expropriere, întinderea imobilului expropriat şi valoarea despăgubirilor, fără derularea vreunei proceduri prealabile; în schimb, în reglementarea Legii nr. 255/2010, despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se stabilesc în cadrul unei proceduri administrative prealabile, prin hotărârea emisă de expropriator, transferul dreptului de proprietate operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, iar contestaţia împotriva deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Întrucât, potrivit Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate operează la momentul emiterii hotărârii de expropriere, nu există nicio raţiune obiectivă pentru calculul despăgubirilor în funcţie de o altă dată ulterioară la care, în eventualitatea formulării unei contestaţii, se întocmeşte raportul de expertiză.