Decizia CCR nr. 747/2015Paragraful 46

34. Distinct de cele anterior menţionate, Curtea reţine faptul că intervenţia legislativă operată asupra Legii nr. 215/2001, deşi în sens larg poate viza regimul general privind autonomia locală [art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie], în realitate, se constată că legiuitorul constituant a extras atribuţiile prefectului, printr-o normă specială, din această sferă largă de relaţii sociale, stabilind în mod expres că ele trebuie reglementate printr-o lege organică în condiţiile art. 123 alin. (3) din Constituţie. Faptul că art. 75 alin. (1) din Constituţie nu prevede în ipotezele reglementate de art. 73 alin. (3) lit. o) şi art. 123 alin. (3) din Constituţie aceeaşi primă Cameră ce trebuie sesizată înseamnă că, în mod evident, organizarea, funcţionarea şi competenţele prefectului şi ale instituţiei prefectului trebuie reglementate printr-o lege organică distinctă faţă de cea privind organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală. Aşadar, modificările aduse prin legea analizată trebuiau, de fapt, să vizeze numai Legea nr. 340/2004, aceasta reglementând atribuţiile prefectului.