Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 14

11. Avocatul Poporului apreciază că motivele de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală nu pot fi reţinute şi, în acest sens, arată că măsura asigurătorie dispusă de procuror poate fi contestată, în acord cu art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Cu privire la dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală, apreciază că acestea sunt parţial constituţionale, alin. (6) al acestui articol fiind neconstituţional în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Aşadar, cu privire la art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul nu poate suprima dreptul substanţial al unei părţi interesate de a exercita căile de atac şi nici nu poate restrânge exerciţiul acestui drept decât în condiţiile restrictive stabilite prin art. 53 din Constituţie. Deşi art. 129 din Legea fundamentală asigură folosirea căilor de atac "în condiţiile legii", această dispoziţie constituţională nu are însă semnificaţia că "legea" ar putea înlătura ori restrânge exerciţiul altor drepturi sau libertăţi expres consacrate prin Constituţie. Or, în speţă, prin nereglementarea unei căi de atac, persoana afectată de măsura asigurătorie luată de judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de judecată nu-şi poate exercita dreptul la apărare. Faţă de aceste aspecte, consideră că, prin excluderea posibilităţii de contestaţie a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de judecată, se încalcă accesul la justiţie al persoanelor asupra bunurilor cărora s-a dispus această măsură. Apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 22 nu au incidenţă în cauză.