Decizia CCR nr. 26/2016Paragraful 22

19. Aşadar, Curtea reţine că, prin textul de lege criticat, legiuitorul, în virtutea competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 alin. (2) potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi art. 129 potrivit căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii" din Legea fundamentală, a reglementat o soluţie legislativă prin care, pe de o parte, se dă eficienţă celerităţii soluţionării cauzelor şi se evită prelungirea excesivă a ciclului procesual atât prin reglementarea soluţiei pe care o poate pronunţa instanţa de apel, cât şi prin limitarea posibilităţii trimiterii cauzei spre rejudecare o singură dată în cursul procesului, iar, pe de altă parte, conferă posibilitatea părţilor de a beneficia de dublul grad de jurisdicţie, atunci când apreciază oportunitatea acestuia.