Decizia CCR nr. 27/2016Paragraful 13

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu referire la art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale [şi nu art. 1.024 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cum, în mod eronat, a indicat instanţa în dispozitivul încheierii de sesizare]. În realitate, având în vedere obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi considerentele încheierii de sesizare, Curtea observă că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt invocate numai în susţinerea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În urma republicării Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, art. 1.042 alin. (1) a devenit art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată".