Decizia CCR nr. 184/2016Paragraful 31

26. În continuare, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi fundamentează o parte a criticilor pe faptul că în activul legislaţiei coexistă atât dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, cât şi cele ale art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, Curtea observă că, prin Decizia nr. 19 din 4 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza întâi din Codul penal.