Decizia CCR nr. 192/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că întregul raţionament reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014 cu privire la persoanele fizice este aplicabil şi în cazul persoanelor juridice, întrucât şi în cazul acestora s-ar putea reţine că obligaţia angajării unui avocat în recurs ar putea reprezenta o sarcină disproporţionată, de natură a le descuraja să apeleze la serviciul justiţiei, fiind astfel afectate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie, care se referă la părţile litigante, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Se arată că dreptul la un apărător ales, reglementat ca o garanţie a dreptului la apărare, nu poate fi transformat într-o obligaţie ori într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac.