Decizia CCR nr. 197/2016Paragraful 26

21. În ceea ce priveşte invocarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea observă că, prin Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, precitată, paragrafele 24-25, a statuat că, în condiţiile în care poprirea este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv, nu pot fi reţinute criticile referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie. Astfel, instituirea acestei măsuri nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei celor ce săvârşesc fapte penale, înainte ca vinovăţia acestora să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. De altfel, prezumţia de nevinovăţie constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate suspectului sau inculpatului, iar aplicarea prezumţiei presupune că dispunerea unei măsuri asigurătorii în procesul penal nu echivalează cu existenţa vinovăţiei, care trebuie stabilită numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă.