Decizia CCR nr. 374/2016Punctul 32

32. Cu privire la cauza în care a fost pronunțată Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, Curtea reține că, împotriva actului de sesizare a instanței constituționale, respectiv Sentința civilă nr. 1.922 din 17 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.799/2/2014, prin care Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal admisese cererea de suspendare a executării actului administrativ, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 1.141 din 12 martie 2015 a respins cererea de suspendare a executării hotărârii plenului Consiliului, ca neîntemeiată. Decizia instanței supreme a fost pronunțată ulterior soluționării excepției de neconstituționalitate. Având în vedere cele prezentate, Curtea reține că actul de sesizare a Curții Constituționale prin care se dispusese suspendarea executării actului administrativ (soluție care a constituit temeiul respingerii ca inadmisibile a excepției de neconstituționalitate, pe motiv că măsura suspendării a avut ca rezultat încetarea legăturii cu cauza a dispozițiilor criticate) nu a soluționat în mod definitiv cauza. Astfel, prin exercitarea căilor de atac, cauza a rămas una pendinte, astfel că instanța de recurs, reevaluând existența condițiilor de suspendare a executării actului administrativ, a adoptat o soluție contrară celei luate de instanța de fond. Prin urmare, Curtea observă că doar o soluție definitivă de suspendare a actului Consiliului Superior al Magistraturii ar face inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. ...