Decizia CCR nr. 431/2016Paragraful 29

24. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că, în ipoteza reglementată prin art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, participanţii la procedurile judiciare enumeraţi în cuprinsul textului criticat, care au obligaţia de a manifesta respect cu ocazia participării la diferite acte procesuale pe parcursul desfăşurării procesului penal, se află într-o situaţie juridică diferită de cea a judecătorului şi a procurorului, ca organe judiciare ce au obligaţia înfăptuirii actului de justiţie. Aşa fiind, sancţionarea de către legiuitor a manifestărilor ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror nu este de natură a discrimina prima categorie de participanţi la procedurile judiciare în raport cu cea de-a doua, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii impune acordarea de către legiuitor a unui regim juridic similar doar persoanelor aflate în situaţii juridice identice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2013 şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragrafele 26-28).