Decizia CCR nr. 446/2016Paragraful 14

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 asigurând pe deplin previzibilitatea legii penale şi legalitatea incriminării. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care instanţa supremă a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c) , fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.