Decizia CCR nr. 455/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, arătând că legea nouă nu se poate aplica cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia şi care au ca obiect obligarea autorităţilor statului, în speţă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005. Susţine că textul de lege menţionat contravine art. 52 din Constituţie, având în vedere că persoana care s-a adresat instanţei de judecată pentru nesoluţionarea în termen legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins în concordanţă cu legea în vigoare la momentul invocării acestui drept. Paguba creată unei persoane prin nesoluţionarea în termen a cererii sale nu poate fi adâncită prin obligarea persoanei să parcurgă o altă procedură administrativă instituită de o lege apărută după ce persoana în cauză s-a plâns instanţei de refuzul nejustificat al autorităţii publice de soluţionare a cererii sale. Susţine că se încalcă şi textele constituţionale şi convenţionale care consacră soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acesta referindu-se atât la durata procedurilor administrative, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare. În ce priveşte prevederile art. XXIII alin. (1) , (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 arată că o cale de atac extraordinară de reformare, aşa cum este recursul, nu poate fi soluţionată de aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea în fondul cauzei, ci de o instanţă superioară acesteia, pentru că, altfel, recursul s-ar transforma într-o cale de atac de retractare, partea fiind lipsită practic de dreptul la un recurs efectiv. Susţine, totodată, că atât timp cât recursul în contencios administrativ se transformă, potrivit textului de lege criticat, dintr-o cale de atac de reformare într-una de retractare, nu se mai poate vorbi de o garanţie a statului faţă de controlul judecătoresc efectiv în materia contenciosului administrativ. Susţine că se încalcă şi dreptul persoanei de a folosi căile de atac, garantat de art. 129 din Constituţie.