Decizia CCR nr. 444/2016Paragraful 24

16. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, autorii excepţiei pun în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, şi anume stabilirea, pe de o parte, a naturii juridice a termenului de minimum 3 zile prevăzut de textul de lege criticat spre a fi acordat avocatului desemnat din oficiu pentru pregătirea apărării, în sensul dacă acest termen este unul de recomandare sau unul imperativ, iar, pe de altă parte, a consecinţelor juridice care se impun în condiţiile în care avocatul din oficiu, căruia nu i s-a acordat termenul minim pentru pregătirea apărării, nu a studiat dosarul şi nu a luat legătura cu inculpaţii, asigurând o apărare formală. O atare problemă este, însă, una de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. De altfel, Curtea a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30, că intervenţia sa se impune doar atunci când deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă.