Decizia CCR nr. 471/2016Paragraful 12

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, şi, în subsidiar, neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 13 februarie 2007, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că acceptarea solicitării autorului excepţiei de pronunţare a unei alte soluţii legislative ar echivala cu transformarea Curţii Constituţionale în legiuitor pozitiv, aspect care ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie. Pe de altă parte, se învederează că textul criticat nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale invocate în susţinerea acesteia. Se apreciază, astfel, că prevederile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, câtă vreme inculpatul a cărui cauză nu a fost restituită la parchet beneficiază, pe parcursul procesului penal, de toate garanţiile specifice acestui drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituţie, precum şi de dreptul de a fi asistat de un avocat care, în numele său, să formuleze cereri, să invoce excepţii şi să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare formulării apărării. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, se arată că vinovăţia inculpatului este stabilită de către instanţa de judecată, după administrarea probelor şi în urma unei proceduri care asigură toate garanţiile procesuale necesare apărării intereselor acestuia. Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt conforme cu cerinţele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.